Dispersia și caracterizarea grafenului în compozit elastomer

Cauciucul este denumirea dată materialelor care își pot schimba dimensiunea atunci când sunt întinse și revin la starea inițială atunci când solicitarea de deformare este îndepărtată. Este derivat din cuvântul sud-american „cauciuc” care înseamnă „lemn plângător”. Inițial, cuvântul Cauciuc a fost folosit pentru produsul obținut dintr-un lichid dens lăptos numit latex găsit în unele plante (Ciesielski 1999). Cauciucurile sunt utilizate pe scară largă în transport, medicină, construcții și viața de zi cu zi datorită durabilității și flexibilității lor excelente. Cea mai evidentă zonă de utilizare este industria auto, unde are loc producția de anvelope și anvelope interioare. Consumul de cauciuc, care este un produs pe care oamenii îl folosesc inevitabil în viața de zi cu zi, crește pe zi ce trece. În timp ce cauciucurile de origine naturală au fost folosite la început, cauciucurile sintetice au început să fie produse din cauza nevoilor tot mai mari ale populației mondiale în creștere rapidă, a dezvoltărilor tehnologice și a războaielor. Fabricarea cauciucului constă, în general, din trei etape: (i) amestecare (mori, amestecare internă), (ii) formare și (iii) vulcanizare (Mall, Zhang și Geng 2010). Un scurt rezumat despre cauciucurile naturale și sintetice utilizate în mod obișnuit este prezentat în Tabelele 7.1 și 7.2.